Noroc că...

Sângele unui poet nu este sânge obişnuit.

Adică roşu. Nu, el este atât de

fluid încât pare transparent.

Irupe un vulcan lângă el

şi degeaba. Sângele e tot albastru

înspre alb.

Prin parc astăzi era atât de pustiu

încât am rămas siderată văzând

câinele negru cu alb încovrigat la rădăcina

unui copac. Am crezut că este mort!
Nu, respira!
Am răsuflat uşurată.

Ce noroc pe capul meu

cu acest sânge care este

roşu!