Codul bunelor maniere

Codul bunelor maniere

Mă plimb cu autobuzele prin Constanța de câțiva ani buni. Nu suport aglomerațiile în schimb îmi place că pot observa nestingherită oamenii care se tot perindă prin autobuze, gesturile, hainele, conversațiile, mimica. De cele mai multe ori însă prefer să deschid o carte și să mă detașez. E relaxant și chiar spornic să citești în mijloacele de transport. Mașină, tren, avion, autobuz. Într-o vreme mă simțeam jenată. Sunt întotdeauna singura care citește cărți în autobuz. Într-o vreme credeam că e ceva în neregulă cu mine. În aproape 4 ani nu știu să fi văzut mai mult de 5 persoane care să citească (cifra s-ar dubla dacă i-aș adăuga pe cititorii de ziare). Dar astăzi lucrurile s-au schimbat. În autobuzul 48 în dreapta mea am dat cu ochii de o fetiță de aproximativ 13 ani care citea. Și nu orice. Ci "Codul bunelor maniere". Și nu din obligație. Pentru că am observat că citise mai bine de un sfert, avea semn de carte și îi plăcea ce citește. Privind-o am avut un șoc. Nu credeam. M-am uitat mai bine la ea, surprinsă, nedumerită și într-un final fericită. Mi-am dat seama că lucrurile merg în direcția corectă și că merită eforturile și mai ales ...că generațiile care vin din urmă au o misiune grea. Căci au multeeee să ne învețe! J Și da.... azi sunt fericită!