hai-hui

Depăşeşti umbrele.
Atingi alte ceruri.
Fiecare inspiraţie te propusează dincolo.
Nici nu mai exişti.

Ochii văd umbrele la ceafa ta.
Culorile îşi metamorfozează structura
Sunt vii.

Corpul nu-ți mai aparţine. L-ai depăşit
de mult. Din nou.
Şi iarăşi inspiri.

Substanţa pătrunde adânc în fiecare
Fibră a corpului tău.
Nu-ţi mai aparţii. Nu ţi-ai
aparţinut niciodată. De-abia
acum, dincolo de forme şi umbre
ştii că totul e nimic.
Şi drogul eşti tu.