Vis

Deschid liftul la etajul 5.  Intru. Găsesc un alt lift care duce la etajul 11. Aici, pe o masă de marmură, un leu îmi zdrobește sufletul în bucăți. Închid ochii și intru în inima leului. Leul devine un punct galben și se fixează în plexul meu solar.

La etajul 19 e doar zăpadă. Crini și o iederă care crește blând pe tot tavanul. Crinii cad în sus. Așa au fost educați de mici.

Verbul meu începe să respire. Apăs pe buton și ajung în sfârșit la etajul 7. Aici e o peșteră. Cu multe diamante. De toate culorile. Cum le ating cum se preschimbă în pulbere. Îmi intră în piele și o hrănește. Devin albă. Translucid. 

Mă întorc la etajul 11 să-mi culeg sufletul. Gardianul îmi zâmbește.  Ține în palme deja sufletul meu strâns tot, de peste tot. Îl iau de braț și apăs butonul la etajul +5000.

Aici e fericirea. Trebuie să o luăm într-un bol tibetan și să o distribuim apoi la toate etajele. Înclusiv la subsol.