O, Preamărită Criză, te iubesc!

    Mă gândesc la tine cu drag. Ești dură și aspră cu cei care nu te-au creat. Fascinantă și ca o mamă binefăcătoare pentru cei care știu cum să te cucerească. Te admir! Ești ca o zeiță antică a distrugerii și a renașterii. Kali?! E nimic pe lângă tine, o tu, preaminunată Criză!

    Începusem să bănuiesc că vei veni încă de prin 2002 când mă uitam în jur și începusem să observ că prețurile la apartamente, case, terenuri încep să crească din senin. De fapt, nu chiar din senin căci unii, te venerau deja și îți pregăteau cu dragoste venirea. Mă întrebam când ai să vii totuși. Eram deja prin 2005 și creditele pentru case, terenuri, nevoi personale deja se dădeau din ce în ce mai rapid și ușor. Majoritatea ignoranților deja își luaseră gândul de la tine, visau să strângă cât mai mult, să câștige cât mai bine, să afișeze cât mai mult lux. Și tu tot nu dădeai niciun semn că vei veni să-ți revendici drepturile de Zeiță atotcuprinzătoare (mă rog, mai mult sau mai puțin față de  unii). 

   Deabia acum înțeleg că tu știai ce se întâmplă dar nu aveai de ce să te faci auzită, simțită. Doreai tot! Acum înțeleg de ce i-ai lăsat pe mulți să continue în ignoranță, în datorii, în credite, în nevoi pe care de fapt nici nu le aveau, într-un ritm năucitor de muncă pentru a obține ceea ce oricum nu le trebuia. Îți doreai cât mai mult, să fie cât mai clar cine este Stăpâna, să obții cât mai mult de pe urma lipsei de control a oamenilor asupra lor înșiși. Te preaslăvesc, o, Preamărită Criză, văzând cât de inteligentă și de bun strateg poți fi! Ai mizat pe lăcomia și ignoranța oamenilor și ai căștigat! Jos pălăria în fața ta!

      Deabia acum, în 2012 încep să văd din loc în loc, câte vreun suflet care obosit de tot ce se întâmplă spune "Stop". Renunță la joburile bine plătite financiar dar extrem de solicitante fizic, psihic, emoțional și alege să se retragă, să se ocupe de sine, de sufletul său, alege să se reinventeze cumva. Unii efectiv înțeleg și descoperă că pot fi fericiți și fără să arunce cu bani în stânga și dreapta, descoperă că nevoile lor sunt mai degrabă sufletești, că sunt fericiți având prieteni reali mai degrabă decât mașini luxoase pentru care să muncească 20 de ore din 24. Unii descoperă că băncile nu au fost chiar așa de buni prieteni precum credeau că sunt de fapt. Învață să fie atenți la valoarea  banilor, la costul lor. Renunță singuri, de bună voie și nesiliți  de nimeni la lucruri, servicii, nevoi, care de altfel nici nu prea le  trebuiau. 

   Mai sunt și unii care pierzându-și joburile, statutul social și altele reușesc să intre în alte domenii, să creeze prosperitate. Dar sunt încă puțini, poți sta liniștită! Poți să îți revendici în continuare drepturile de Zeiță a Europei, a Americii,  a țărilor dezvoltate care au muncit din greu să te aducă, să te instaleze aici, în acest timp, în acest stadiu al dezvoltării și evoluției . Încă e timpul tău, încă ești Stăpână! Iar eu, continui cu smerenie și admirație, de pe margine,să  te privesc! Și să  învăț!