Am intrat într-o piatră astăzi. Brusc. Era liniște acolo, cald și bine.
M-am ghemuit și am închis ochii. În jur mirosea a proaspăt, a curat, a viu, a
nemurire. Mi-a plăcut acolo. Am stat mii de ani. Aș mai fi stat dar cineva tot
ciocănea la exterior din când în când. Îmi reamintea cumva că nu pot sta la
nesfârșit în fericire. Și într-un final....tot insistând m-a scos din amorțeala
aceea de vis.
Am ieșit din ea cu greu, mi-am dezmorțit oasele, trupul, m-am aplecat și am
luat-o cu mine prin călătoriile mele. Evit să intru din nou. Tare mi-e teamă că
dacă o să intru din nou acolo nu o să mai ies.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu