luni, octombrie 08, 2012

Hrănește-te cu aproapele tău. Dacă poți.



Canibalism: a-l devora pe celălalt. De ce? De foame, de nevoie, de neputință. Ar fi trebuit să fie un fenomen întâlnit doar la unii indivizi umani aflați în situații și condiții extreme sau la triburi blocate undeva în urmă, pe scara evoluției. Și totuși....surprinzător cum tot mai des în presă știri despre cazurile acestea....apărute din senin...din ce în ce mai mulți canibali pe metru pătrat. Știrea recent apărută, cu măcelăria din Anglia care vinde carne sub forma unor bucăți de corp uman (reclamă pentru ultimul Rezident Evil) a pus capac. Deja tinde să devină un trend. Îmi imaginez miliardarii lumii cum stau pe un yacht prin mijlocul cine știe cărui ocean și se delectează cu o friptură fragedă de copil, gătită binențeles de cel mai rafinat și priceput bucătar, recunoscut la nivel modial. O delicatesă!
Ar fi trebuit să fie doar o mutație. Un episod grotesc în istoria Umanității. Dar iată că nu e așa. Sau poate că noi, acum, trăim un episod grotesc din această istorie a Umanității.
Totul a pornit de la o discuție la care am asistat în autobuz(ar trebui totuși să mă gândesc la a-mi cumpăra mașină. În ritmul asta, cine știe unde și la ce mai ajung...). Un domn se plângea vecinului de vremurile grele pe care le trăim.
- Lasă, că am trăit noi și mai grele în timpul războiului, i-a răspuns celălalt. Și a început să povestească cum, în timpul iernii, din cauza frigului, oamenii nu mai aveau ce să mănânce și o femeie efectiv și-a pus la cuptor copilul pentru a-i hrăni pe ceilalți 5 copii. Omul a început să povestească cum cei bănuiți de astfel de fapte erau denunțați autorităților, cum ceea ce se petrecea prin România era nimic pe lângă ceea ce se petrecea în Rusia, cum pe unul dintre acei copii chiar îl știa, i-a fost mai apoi coleg... (liceu, muncă, nu mai știu ce spunea). Era un autobuz plin de oameni, nenea acela vorbea tare...toată lumea auzea...nimeni nu zicea nimic.... eu simțeam că nu mai pot să respir.
Nu înțelegeam. Mintea mea refuza să proceseze. Ce aș fi făcut eu în astfel de condiții? Ce ar fi făcut oricare dintre noi ? De ce unele ființe umane în situații limită  aleg să se jertfească, aleg sacrifiul de sine, de ce altele doresc cu orice preț să supraviețuiască. O supraviețuire cu ce preț ? Și mai ales…..de ce din ce în ce mai multe cazuri de canibalism în societatea actuală ? Cazuri de canibalism nu datorate unor condiții și situații extreme de supraviețuire, de trai ci datorate deja unor nevoi interne. Canibalism ….de plăcere. Forma aceasta ..cea mai josnică, vulgară, involutivă de manifestare a speciei umane, de a se hrăni cu celălalt, la modul fizic, concret, visceral. De aici până la a-i devora celuilalt sufletul, spiritul, existența mai e doar un pas. Sau poate că este același lucru. Poate că tocmai obișnuința ființelor umane de a devora celuilalt sufletul ,spiritul, structurile interne, energia a dus și la cealaltă formă abjectă de manifestare a canibalismului.
O societate în care cei mulți au depășit demult limita sărăciei pentru ca doar câțiva să trăiască în condiții de lux exorbitant. Actorii se schimbă, decorurile la fel….piesa e aceeași. De fiecare dată. Oare vom învăța vreodată sau merităm să fim următorii pe lista speciilor pe cale de dispariție ?

Un comentariu:

Anonim spunea...

Excelent, dna profesoara ! Felicitari !