Canibalism: a-l devora pe celălalt. De ce? De foame, de nevoie, de
neputință. Ar fi trebuit să fie un fenomen întâlnit doar la unii indivizi umani
aflați în situații și condiții extreme sau la triburi blocate undeva în urmă,
pe scara evoluției. Și totuși....surprinzător cum tot mai des în presă știri
despre cazurile acestea....apărute din senin...din ce în ce mai mulți canibali
pe metru pătrat. Știrea recent apărută, cu măcelăria din Anglia care vinde
carne sub forma unor bucăți de corp uman (reclamă pentru ultimul Rezident Evil)
a pus capac. Deja tinde să
devină un trend. Îmi imaginez miliardarii lumii cum stau pe un yacht prin
mijlocul cine știe cărui ocean și se delectează cu o friptură fragedă de copil,
gătită binențeles de cel mai rafinat și priceput bucătar, recunoscut la nivel
modial. O delicatesă!
Ar fi trebuit să fie doar o mutație. Un episod grotesc în istoria Umanității. Dar iată
că nu e așa. Sau poate că noi, acum, trăim un episod grotesc din această
istorie a Umanității.
Totul a pornit de la o discuție la care am asistat în autobuz(ar trebui
totuși să mă gândesc la a-mi cumpăra mașină. În ritmul asta, cine știe unde și
la ce mai ajung...). Un domn se plângea vecinului de vremurile grele pe care le
trăim.
- Lasă, că am trăit noi și mai grele în timpul războiului, i-a răspuns
celălalt. Și a început să povestească cum, în timpul iernii, din cauza
frigului, oamenii nu mai aveau ce să mănânce și o femeie efectiv și-a pus la
cuptor copilul pentru a-i hrăni pe ceilalți 5 copii. Omul a început să
povestească cum cei bănuiți de astfel de fapte erau denunțați autorităților,
cum ceea ce se petrecea prin România era nimic pe lângă ceea ce se petrecea în
Rusia, cum pe unul dintre acei copii chiar îl știa, i-a fost mai apoi coleg...
(liceu, muncă, nu mai știu ce spunea). Era un autobuz plin de oameni, nenea
acela vorbea tare...toată lumea auzea...nimeni nu zicea nimic.... eu simțeam că
nu mai pot să respir.
Nu înțelegeam. Mintea mea refuza să proceseze. Ce aș fi făcut eu în astfel de condiții? Ce ar fi
făcut oricare dintre noi ? De ce unele ființe umane în situații
limită aleg să se jertfească, aleg
sacrifiul de sine, de ce altele doresc cu orice preț să supraviețuiască. O
supraviețuire cu ce preț ? Și mai ales…..de ce din ce în ce mai multe
cazuri de canibalism în societatea actuală ? Cazuri de canibalism nu
datorate unor condiții și situații extreme de supraviețuire, de trai ci
datorate deja unor nevoi interne. Canibalism ….de plăcere. Forma aceasta ..cea
mai josnică, vulgară, involutivă de manifestare a speciei umane, de a se hrăni
cu celălalt, la modul fizic, concret, visceral. De aici până la a-i devora
celuilalt sufletul, spiritul, existența mai e doar un pas. Sau poate că este
același lucru. Poate că tocmai obișnuința ființelor umane de a devora celuilalt
sufletul ,spiritul, structurile interne, energia a dus și la cealaltă formă
abjectă de manifestare a canibalismului.
O societate în care cei mulți au depășit demult limita sărăciei pentru ca
doar câțiva să trăiască în condiții de lux exorbitant. Actorii se schimbă, decorurile la fel….piesa e
aceeași. De fiecare dată. Oare vom învăța vreodată sau merităm să fim următorii
pe lista speciilor pe cale de dispariție ?
Un comentariu:
Excelent, dna profesoara ! Felicitari !
Trimiteți un comentariu