Inima mea – care dansează cu arbori
și zâne și structuri milenare de ființe
albastre. Ascunse în căușul palmelor.
Încheieturile mele. Undeva la graniță.
Paharul de sticlă cu cerneală
din care-și trage seva Făt-Frumos
și Balaurul albastru din poveste.
Povestea ta, a mea, a noastră.
Gâtul meu. Intangibil celor care nu știu
să respire, să iubească, să cucereasă.
Casa mea. În care intră doar cei care Știu.
Trupurile mele. Fiecare prăbușit în propria
culoare, fiecare viu, pofticios de un pahar de
vin roșu la film sau la o carte, seara, prin iarbă.
Despre idei.
Pasiunea mea. Întotdeauna atemporală.
Pășind fin, majestuos, lin, blând, cu atenție
printre sufletele moarte sau vii.
Sunt toate aici, într-o casetă cubică,
apoi sferică, după cum mi-e voia,
în funcție de clipele alese cu centrul din mine
sau date din prea-plinul creației.
Caseta e cu mine. În centrul ființei,
în centrul pământului, în centrul lui Dumnezeu,
în centrul nemuririi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu