luni, august 06, 2012

TE IUBESC? Sau nu.



Cu riscul de a mi se spune că greșesc afirm că a spune cuiva "Te iubesc" e o mare prostie. Un semn evident de ignoranță și naivitate(asta nu mă exclude uneori de la ignoranță și naivitate, ba din contră).

Adică....care vasăzică ... EU... te iubesc ..pe TINE. Wow... sunt de-a dreptul șmecher. Adică...eu generez iubirea în interior! Eu o determin față de tine. Este fenomenal! Fascinant! Mirobolant.
De mult prea mult timp mi s-au părut cele două cuvinte alăturate fade, false cumva, imposibil de rostit. Și am înțeles de curând și de ce.
Cum ai putea să spui că TU iubești pe cineva, când iubirea în sine este un sentiment, o stare, o vibrație ne-limitată, in-comensurabilă, fără margini? Eu-l este minunat, util, necesar, folositor dar ....are niște limite. Iubirea nu. Ea se poate manifesta prin tine către altcineva,  tu poți funcționa ca un gardian, mijlocitor, canal prin care să se manifeste:  îi poți permite să curgă prin tine, să se manifeste prin tine către celălalt dar de unde până unde să crezi că tu o produci? Trebuie cumva să re-descoperim că a iubi este un DAR care ni se face, că a iubi – ne este permis și că singurul lucru plin de smerenie și demn de o ființă umană în adevăratul sens al cuvântului este de a permite iubirii să se manifeste prin noi. Celălalt este  liber! Să fie, să construiască, să trăiască după cum dorește, să experimenteze ce dorește, să-ți răspundă sau nu la sentimente, așa cum crezi tu că ar trebui sau așa cum crede persoana că ar trebui să-ți răspundă la sentimente. Așa cum și tu ești liber să fii sau să nu fii de acord cu ceea ce susțin. Este alegerea ta.
În realitate, arta constă în a descoperi diferențele dintre "a fi îndrăgostit" și "a iubi", în a manifesta, exprima, experimenta iubirea la care ți se permite accesul. A iubi, chit că vrem sau nu să recunoaștem, ține de calitatea conștiinței proprii și...dacă stăm să analizăm un pic....ea apare și sub multe și felurite forme. Așa...cum îi stă bine unei zeițe.
  Continui să cred că este o mare diferență între a avea o relație cu cineva (de orice fel!) și a iubi. Cu atât mai mult cu cât consider și că există o diferență între a avea o relație cu cineva –de tip "cuplu" și sentimenul de iubire pe care îl poți simți față de cineva de sex opus –cu care ai putea să ai o relație sau ai deja o relație. 
Doi oameni pot simți iubire unul față de celălalt chiar și dacă nu sunt implicați într-o relație. Ei se pot simți reciproc, se pot căuta sau ajuta de la distanță, etc. În plus...doar iubirea reală este împărtășită și ambii simt la fel de mult. Restul este îndrăgosteală, plată, lecție, destin, etc. 
Orice persoană care a experimentat o relație de cuplu reușită de peste 15 ani îți va spune că secretul constă în respect reciproc, umor, prietenie între cei doi, ajutor reciproc, încredere, dorința de a construi ceva și clădi ceva împreună....
Așadar unde e iubirea? Sau nu cumva noi avem o părere un pic confuză despre ce este ea și de ce nu... confundăm îndrăgosteala și exaltarea sufletească cu a iubi?   

Un comentariu:

Anonim spunea...

Cu acest articol cu siguranta ati reusit sa schimbati privirea unora despre iubire, mai ales a copilelor care la 12 considera ca o "relatie" n-a mers si nu vor mai iubi in veci.