Nu am reușit
niciodată să înțeleg ce este "dependența". Cu riscul de a fi prea
brutală consider că drogurile, alcoolul, țigările, coca-cola, junk-food-ul și
altele asemenea sunt forme "ușoare" de manifestare a dependențelor.
Dar să fii dependent de un om, de o activitate, de o stare, de un oraș, de
acțiuni...;) iată că începe distracția! Este interesant procesul acesta prin care ceva devine o dependență.
Tocmai pentru că nu am înțeles, am început să atrag de-a lungul timpului
diferite forme de manifestare a dependențelor. Puține s-au "lipit".
Dar suficiente încât să îmi ofere
materialul de studiu necesar. Procesul în sine e foarte lin și
insidios. A scapa de o dependență este
foarte ușor. Tocmai de aceea aproape imposibil. Obiectul de care ești dependent
crează dependența în sine. Cu toate acestea, se poate afirma: nu toți oamenii
sunt alcoolici, nu toți oamenii sunt dependenți de droguri, de țigări, etc.
Normal! Pentru că nu toți oamenii PERMIT dependenței să se manifeste. E
amuzantă chiar asemănarea dintre cuvântul "dependență" și cuvântul
"dependință"...care va să zică.... dependența ar putea fi un fel de
acaret, de adăugire, un ceva de pe lângă locuința care ne suntem noi înșine
nouă. Dependențele se nasc din lene, din
frică, din faptul că nu dorim să ne privim în ochi, se nasc pentru că fugim de
noi înșine, de ceea ce credem că suntem la un moment dat... Ele pun la
dispoziție într-un mod facil, ușor, accesibil ceea ce nu dorim, nu putem, nu
credem că putem, evităm sau nu avem curajul să creăm noi înșine în ungherele
ființei noastre. Obiectul dependenței de fapt re-crează iluzoriul senzația și
starea pe care ne-o dorim. Îl asociem cumva cu ceea ce ne dorim, avem nevoie
dar nu considerăm că putem avea direct, nemijlocit. Și atunci intervin
obiectele din jur. Și nu vedem. E simplu. Pentru că nu dorim. Preferăm să ne
mințim în continuare. Până într-o zi. Când înțelegi. Și vezi cum îți cedezi
puterea și libertarea interioară către nimicurile din jur. Pro-blema e că
atunci când realizezi cum funcționează mecanismul nu mai ai cum să devii
dependent, ba din contră ...știi cum să creezi dependențe la ceilalți. ;). Nasol moment.
2 comentarii:
În viaţă poţi depinde de un şofer, de un vânzător, de frizer, de agricultor, de o mulţime de oameni. Ne ajutăm unii pe alţii şi asta e minunat. Dar să depinzi de altcineva pentru a fi fericit nu mai e minunat. Nu căutăm în noi, nu ne cercetăm, nu ne lăsăm descoperiţi şi toată această superficialitate duce la o acută lipsă de încredere în sine. Aşteptăm de la cel de lângă noi să ne spună „Eşti minunat !”, „Eşti aşa de frumoasă !”, „Doamne dar deştept mai eşti !”, „Hei tu chiar eşti talentat !”. Avem nevoie de aşa ceva pentru a fi fericiţi ? De confirmări ? Împlinirea noastră depinde de ale ? Mierea de albine are nevoie de confirmare că e dulce ? Păsările cerului au nevoie de confirmare că ştiu să zboare ? Nu. Toate se întâmplă aşa cum trebuie. Totul e perfect.
Când laşi o persoană din exterior să te facă fericit, înseamnă că tu ai decis deja să depinzi de ea. Acea persoană are puterea. Ea decide după bunul plac când să te facă fericit. Tu nu poţi decât să aştepţi. Eşti la mâna ei. Stai ca un căţeluş lângă ea şi dai din coadă poate se îndură să mai zică ceva frumos ca tu să te simţi bine. Asta e un dezastru. Oamenii îşi creează dependenţe, iar asta duce la suferinţă. Bucuria noastră nu depinde de nimeni şi nimic ci doar de noi. Noi alegem. În viaţă mereu alegem. Budha spunea că ceea ce eşti acum e rodul gândurilor tale din trecut. Alegerile făcute ne arată starea actuală şi deciziile pe care le-am luat în trecut. Tu cum eşti acum ?
Când ne îndrăgostim la începutul unei relaţii, ne proiectăm în minte imaginea perfectă de atunci. De fapt ne îndrăgostim de nişte „măşti”. După ani de zile încă mai continuăm să privim către persoana cu care trăim prin acea imagine, dar realitatea e alta. Oamenii nu ştiu să vadă adevărul, nu vor să îl vadă, dar cred că în subconştientul lor tind către Adevăr. E în firea lucrurilor să fii tu şi să cunoşti adevărul. E doar o chestiune de timp.
Material preluat din cartea: „ Înţelepciunea din tine” de Marius Vornicescu
Corect, Marius! perfect de acord. Multumesc pentru fragment. Este exact ce trebuia adaugat :) >:D<
Trimiteți un comentariu