luni, aprilie 09, 2012

De ce ne este FRICĂ?

  
 Chiar așa! De ce? Mergeam azi în autobuz și mă gândeam la cuvântul FRICĂ. Privindu-i pe oameni din această perspectivă am realizat că societatea și în general marile aglomerări de oameni, este/sunt formate având la bază resorturi ale fricii. Frica de a-ți pierde locul de muncă, de a rămâne fără bani, de a muri, de a fi părăsit (de ființele apropiate, de părinți, copii, iubit/iubită, soț/soție etc). De aici pornesc toate. Toate atașamentele. Din frică luptăm să fim mai buni(ca să nu ne pierdem locul de muncă de ex.), de a fi plăcuți, de a fi pe placul persoanelor apropiate etc. Din frica de moarte avem grijă de corpul nostru, de sănătatea noastră, etc.... Oamenii fac multe lucruri pe care poate că nu le doresc dar le este frică sau teamă să nu..... Societatea se împarte de fapt în două categorii: cei cărora le este frică de ....și cei care își înfruntă fricile. Stăpâni și sclavi. Sclavii fricilor.
Mă gândeam astăzi la Iisus. Până și lui i-a fost frică să urce pe cruce. Și totuși a ales crucea. Până la urmă este o cruce. Toate trec.  



4 comentarii:

Piticu` Albastru spunea...

Puteai sa il dezvolti mai mult, ar fi iesit ceva si mai frumos de atat. :*

oana catalina bucur(calinaro) spunea...

:) e forma bruta :) o sa revin. ca mai am lucruri de spus :)

G spunea...

Chiar si asa tot este reusit, felicitari!

Anonim spunea...

Foarte frumos :)