sâmbătă, noiembrie 05, 2011

Acasa

La mine acasă totul e posibil. Până și iubirea.  Numai că realitățile se mai pierd pe drum. Se ascund în spatele vreunei eșarfe albastre în degraderuri de lila cu gri. Ca toate eșarfele primite de la mama și care au darul de a putea ieși din timp, de a-l depăși. Nu cred în Adevăr. M-am convins că nu există undeva. La un om, la o culoare, la o întâmplare, la un vis, la o piatră sau la o pisică. Nici măcar la câinele care șchiopăta și pe care l-am hrănit azi. Nici măcar la acea cățea care a fătat de Florii în curtea liceului unde predau, căreia paznicul i-a aruncat puii peste gard și pe care mai apoi a bătut-o, i-a dat picioare în burtă și în bot, pentru că era băut, era furios, era ignorant, era .....Adevărul este că nu mai cred în adevăr, nu mai cred în nimic. Nici măcar în frumusețe. Nu cred că mai există ceva care să dăinuie. Nu mai cred în real. Nici măcar nu mai cred în iubire. Nu i-am mai mirosit de mult culorile, probabil din cauza aceasta. Sau poate doar că a venit vremea să mă maturizez și conștientizez în sfârșit că nu mai are niciun rost să cred. A crede a îmbătrânit. Vreau dovezi. Vreau ca iubirea să vină să bată la mine la ușă, să se prezinte într-un mod elegant, să își ceară scuze că a întârziat și că am confundat-o de atâtea ori cu îndrăgostitul.  

fragment.... in lucru  

4 comentarii:

bmd spunea...

Interesanta abordare... poate ca va veni. Si ce ii vei spune cand vine la usa ta?

oana catalina bucur(calinaro) spunea...

:)...am multe de spus. sa vina ea si apoi maivedem :)

Marius-Stefan spunea...

Cioc, cioc. E cineva acasa?

Sappho spunea...

De fapt,niciodata nu avem cum sa stim cand ea va veni.Poate aparea din senin in fata noastra,atat de brusc incat nici macar nu vom putea constientiza ce ni s- intamplat...important e poate sa credem ca totusi ea va veni,ca o vom observa si ca va ramane alaturi de noi.. :)

Diana.