sâmbătă, octombrie 01, 2011

Pătratul albastru

Un fluture cu aripi mari pe toată pielea ta,
                                         Pe toată pielea mea.

Îmi pătrund în interiorul venelor
zgârii cu podul palmelor gândurile tale
vocea ajunge la sfârșiturile vieților
răsună din interiorul meu
ajunge la mine cu întârziere.

El mă ia de la marginea pământului
Mă sădește printre nori
Cu privirea mă soarbe, mă frământă
Împinge ușile camerelor îndoliate
cu tâmplele deschise, arcuite
Și aici, într-un pătrat albastru
deschis spre cercul înzăpezit
ating începuturile ființei.


Niciun comentariu: