Nu am bretele de sânge albastru pe coapse
şi nici furouri de spasme măiastre
Nu am paşi de Crăiasă înzăpezită-n
Maiestuozitate
Şi nici haine cusute în fir de viţă
Domnească.
Nu am casă sau masă
Nu am inteligenţă ce să înflorească-n
Diplome de lemn lăcuitor
Nu am pofte nebune de onoruri la scară
Şi nici nebunii de Prada cu iz de
Chanel number five.
N-am prăsilă de iapă
cu gleznă de nerv fibrilant
ce să tragă mândră şareta spre stele
Şi nici sânge de feminitate artistică
ce dă să atingă culmile nemuririi
N-am - nici măcar pe-o măsea
ceva din toate acestea
Şi n-am, efectiv n-am regrete
după toate acestea
căci uite-mă-mi sunt
liberă ca şi pasărea Phoenix
ce-mi înfloreşte
prin dosul palmelor.
4 comentarii:
Superb. Se pare ca urarea mea a fost de bun augur. Respectele mele.
Multumesc Adrian! Sa continui cu scrisul, sa crezi in Tine! Pentru ca poti mult!
O sarutare si o imbratisare calda pentru pasarea mea Phoenix
Aripile ei cresc prin iubire si foc. Trans-muta elementele. Re-genereaza.Trans-forma vechiul si negrul in nou si alb. Fii pregatit anonimule :)
Trimiteți un comentariu