luni, iulie 28, 2008

Întâlnire

Aveai în priviri urme de la toate acele femei
care îmbătrânesc rapid, zilnic prin porturi

Aveai vocea trudită,
înzăpezită într-o singurătare murdară

şi trupul
care îţi tremura

Brusc mi-au încărunţit tâmplele
privindu-te şi auzindu-te
în acea zi.

6 comentarii:

Anonim spunea...

esti o proasta du-te dracu si mai lasa'ne varzooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo

oana catalina bucur spunea...

:))))))))))) multumesc! Nu ma duc. Nu-ti place / nu citi!

bébé spunea...

profund... superba :*

cerdevama spunea...

ca şi cum o singură privire ar accelera timpul, când tot ce vrei este să-l opreşti puţin, cât să prinzi un tremur. şi pe retină au rămas paşi, s-au cusut clipe, petice peste petice, contrarii de un alb murdar şi singura dovadă că am trăit ceva a fost ziua care a rămas vie în noi. ne-a schimbat. ne-a luat din timp şi am rămas absenţi.
foarte frumos, Oana.

kalinaro spunea...

imi place perspectiva ta:). dovada ca am trait ceva e in sufletul nostru. e acel flash, acel sublim moment in care efectiv intelegi totul, trecutul, prezentul si viitorul sunt una si culegi simultan informatii din toate spatiile. te mai astept, adina!

Anonim spunea...

Superbă e puţin spun... E magnifică Oana, această zeiţă a frumuseţii! Marian